După micul dejun mi-am spus să mă duc la mașină să fumez. Că na, în hotel nu se fumează și nici nu voiam să stau la geam ca un elev prins cu țigara.
Ajung la mașină, trag un fum, totul bine. Apoi, nu știu ce mi-a venit, mă uit la roți. Și, bineînțeles, una pe spate era moale, ca planurile mele de a avea o zi liniștită.

Scot telefonul, mă uit la hartă, prima benzinărie era la vreo 4 kilometri. Am zis “lasă, că-i plimbare de dimineață, ce poate merge prost?”.

Spoiler: tot.

În primul rând, senzorul de presiune s-a pus pe bipăit ca o sirenă de ambulanță, iar lumea se uita la mine de parcă m-aș fi grăbit spre aeroport cu o roată pe moarte. Apoi, GPS-ul m-a trimis pe o stradă închisă. După care am dat peste un sens giratoriu care nici Google Maps nu-l înțelegea.

Ajung într-un final la benzinărie, scot 50 de cenți pentru aer (da, pentru aer), bag furtunul și observ că manometrul e praf, arăta 3 bari și la o minge de plajă. Umflu “după ochi”, că doar ochiul românului nu greșește niciodată.

După operațiune, roata părea decentă, mașina părea fericită, iar eu eram gata pentru zi. Moralul?

Niciodată să nu te încrezi într-o roată care “pare ok”.

Dar măcar am băut o cafea bună în timp ce așteptam să se răcească compresorul. Și am mai învățat ceva: uneori, un mic “verifică roțile” dimineața îți salvează ziua, chiar dacă o începi cu nervi și aer la monedă.