După ce v-am povestit în postările trecute ce dezastru și ce sclavie e prin depoul ăsta uriaș din Manchester, am realizat o chestie: mi-e un dor de mașina mea de mă f_te grija! Aici, de la hotelul Marriott unde mă lăfăi pe banii firmei și până la depoul Longsight unde îmi sar ochii în cap în fiecare noapte, fac cam 20 de minute pe jos. Da, știu, aș putea să iau autobuzul ca toți sclavii, dar mnah, nu se compară absolut deloc.
La mine în oraș, în Telford, m-am învățat atât de leneș încât conduc și până la magazinul din colț să iau o pâine, nu există să merg pe jos ca pietonii. Mai ales acum, că abia am schimbat mașina și am parcat în curte monstrul ăla de Mercedes CLS AMG de 6.2 litri luat pe bani de semințe, vă dați seama ce boală am pe mine că stau aici și merg la pas prin ploaie! Îmi e un dor nebun să o calc puțin, să-i aud caii cum huruie și să mă bucur ca un copil.
Din cauza delegației ăsteia de rahat, a trebuit să reprogramez și tot ce stabilisem cu mecanicul meu. Trebuia să-i fac schimbul de ulei, filtrele și revizia la cutie sâmbăta trecută, dar n-am avut cum, așa că am mutat-o acum pentru luni, pe data de 6 iulie, imediat cum mă întorc acasă și scap de coșmarul de aici. Abia aștept să termin dracului vineri tura, să mă car în Telford și să mă urc la volan.
./disqus_core --fetch