Am postat mai devreme că mă simt obosit psihic de când am ajuns în Manchester, și ce să vezi? Au sărit imediat câțiva deștepți pe Discord, mari specialiști în frecat menta, cu replici de genul: „Ce, domne, vă ocupați și voi de câteva trenuri acolo și gata, ești obosit, ți s-au moale picioarele?”. Băi, băieți, să mă bată mama, când văd atâta ignoranță și prostie debitată cu ecranul în față, îmi vine să vă trimit la sapă. Hai să vă explic eu cam ce plm înseamnă Alstom la nivel de Marea Britanie și de ce depozitul ăsta din Manchester e un adevărat haos feroviar care te seacă de energie, ca să nu mai vorbiți aiurea din auzite.
Alstom nu e vreun atelier obosit de reparat căruțe, este un gigant care ține pe roți jumătate din transportul feroviar din țara asta. Noi ne ocupăm de o flotă mamut de trenuri și operatori de care depind zilnic milioane de oameni. Ca să vă fac o schiță rapidă, să vă intre bine în cap: asigurăm mentenanța pentru flote uriașe, cum sunt trenurile electrice Class 397 (Nova 2) folosite de TransPennine Express pe rutele de pe West Coast Main Line. Tot noi ne ocupăm de trenurile diesel Class 175 de la Great Western Railway sau de flotele interurbane Class 222 (Meridian/Voyager) care fac legătura între Scoția și Londra pentru Lumo și ScotRail.
Și asta e doar o parte din poveste, că dacă ne mutăm spre zona Londrei, Alstom are în grijă trenurile noi suburbane Class 701 (Aventra) de la South Western Railway, dar și modelele moderne Class 730 intrate recent în serviciu pentru London Northwestern Railway. Mai puneți la socoteală că asigurăm mentenanța și soluțiile digitale pentru trenurile de navetiști de pe Elizabeth Line, plus revizia și modernizarea celebrelor trenuri de mare viteză Pendolino pentru Avanti West Coast. Ah, și ca tacâmul să fie complet, tot noi ne ocupăm de mentenanța și modernizarea tuturor trenurilor și infrastructurii de semnalizare pentru anumite linii întregi de la London Underground! Deci, despre ce „câteva trenuri” vorbiți voi acolo, măi, experților de canapea?
Ca să gestionezi ditamai monstrul de rețea, compania are câteva centre principale de mentenanță. Există hub-ul esențial din Scoția de la Glasgow (Polmadie) și Centrul Tehnologic de la Widnes, care este cel mai mare și avansat centru de modernizare a trenurilor din tot Regatul Unit. Dar piesa de rezistență, unde mi-am găsit eu beleaua săptămâna asta, este depoul Manchester (Longsight). Ăsta este unul dintre cele mai mari și mai aglomerate depouri din toată Marea Britanie, un loc unde se deservesc trenuri grele precum cele din clasa Class 397 și unde fluxul de garnituri este pur și simplu non-stop.
Acum, ca să înțelegeți de ce Manchester este atât de infect de ocupat și de obositor comparativ cu Oxley, depoul meu de acasă: la Oxley, chiar dacă suntem 400 de oameni, avem un flux mult mai stabil, piese comandate la timp și o organizare unde fiecare știe ce dracului are de făcut. În schimb, Manchester e un nod feroviar uriaș, o poartă imensă prin care trec de zece ori mai multe trenuri, operatori diferiți și linii interurbane de mare viteză care nu pot staționa nicio secundă în plus. Volumul de muncă brută, de verificări, de piese care trebuie rulate, comandate și montate instant (uleiuri, filtre, boghiuri, cuple) este absolut gigantic față de ce se întâmplă în depourile mai mici.
Când ai un volum atât de monstruos de trenuri care intră și ies de pe linii la fiecare oră, iar la conducere ai o manageră incompetentă care a lăsat comenzile de piese în aer de un an de zile, tot depoul devine o bombă cu ceas. Sistemul Blue Yonder explodează de alerte, telefoanele sună în disperare, piesele lipsesc din stoc, iar trenurile trebuie să plece pe traseu sigure și la secundă, că altfel vin penalizări de mii de lire. Te uiți în monitorul ăla de super-admin ore în șir în tura de noapte, încerci să repari manual toate erorile din trecut pe care incompetenții de aici le-au lăsat baltă și simți efectiv cum îți fierbe creierul în cap.
Deci da, când ai pe umeri responsabilitatea unor flote întregi de trenuri de mare viteză și navetiști într-unul dintre cele mai mari depouri din UK, în timp ce colectivul local de 80 de oameni e lăsat în genunchi de un management de căcat, oboseala aia psihică te lovește direct în moalele capului. Nu e ca și cum ai repara trei biciclete în spatele curții, nene!
./disqus_core --fetch