Azi e momentul, în sfârșit mă car dracului acasă! Plec mâine dimineață la ora 5, asta este oficial ultima mea tură de noapte din delegarea asta de rahat. Dar știți ce? Deja îmi dau checkout-ul de la hotel, îmi strâng catrafusele și le las cheia pe masă înainte să intru la muncă, pentru că am găsit niște minusuri de-a dreptul mari în garsoniera asta de căcat și nu mai am chef să le văd mutra. Să fim serioși și corecți: nu, frate, ăsta nu este sub nicio formă hotel de 4 stele, așa cum s-a lăudat hotelul cand firma mea a decartat 700 de lire! Mai degrabă e un hotel amărât de 2 stele cu indulgență, la ce servicii și probleme am găsit prin el. O să vă fac eu o postare separată, cu toate detaliile, să vedeți pe ce aruncă companiile banii degeaba.
Dacă e să trag o linie după săptămâna asta, există totuși o chestie care m-a cucerit complet: orașul. Băi nene, mie îmi place Manchester-ul la nebunie! Are o viață în el, o agitație și un vibe de metropolă adevărată de te prinde instant. Să mă bată mama dacă nu m-aș muta aici cu familia mea în secunda doi, fără să stau pe gânduri, că m-am săturat de liniștea din Telford. Dar meh... e greu cu mutatul când ai copiii la școală, nevasta cu planurile ei și toată logistica din spate, așa că rămâne doar un gând frumos pentru viitor.
Partea și mai tare e că abia am terminat cu balamucul ăsta și conducerea de la Alstom deja mi-a dat următorul itinerariu pe masă! Se pare că nu scapă de mine așa ușor: prin septembrie-octombrie plec din nou în delegație, de data asta în Milton Keynes. Să vedem ce fel de depozit și ce specimene de manageri o să găsesc și pe acolo, dar până atunci am timp să respir.
Ce mă bucură cel mai mult în momentul ăsta în care las cheia la recepție? Scap dracului de personalul de aici din warehouse! Oamenii ăia din depou sunt stresați la maximum, îi vezi pe fețele lor că sunt praf, epuizați și că abia mai pot să ducă tura de pe o zi pe alta din cauza managementului ăluia aerian de la avioane. Sincer, îmi pare rău de ei într-un fel, dar n-am ce să le fac, nu e problema mea. Eu mi-am făcut treaba cu Blue Yonder, le-am rezolvat ce era urgent în sistem și gata, să se spele cu ea pe cap.
Bineinteles am semnalat problemele la managemenet... dar dupa cum ii stiu eu nu vor face mai nimic..Cu organizarea pe care o au acum și cu doar 80 de oameni pe cap la câte trenuri au de gestionat, în ritmul ăsta ori se va închide locația de tot din cauza pierderilor și a haosului, ori va trebui să preia altcineva conducerea cu mână de fier, pentru că în felul ăsta sigur nu mai merge mult timp șandramaua fără să facă poc.
Eu îmi termin tura la 5 dimineața, mă urc direct în tren, scap de aglomerație și abia aștept să ajung în Telford, să-mi urc curul leneș în AMG-ul ăla proaspăt cumpărat ca m-am saturat de mers pe jos zilnic...și să mă pregătesc de schimbul de ulei de luni. Oxley, vin acasă, că la noi în depou, cu 400 de oameni și organizare ca la carte, e parfum!
./disqus_core --fetch