Cei care mă urmăresc pe Twitter probabil au văzut pozele de mult și au înțeles din prima că nu era vorba de vreo glumă. Pe 24 decembrie, ajun de Crăciun, când unii așteptau colindători, alții așteptau sarmale, eu am primit o vizită… din viitor.
Mă sună un coleg. „Vin până la tine”. Nimic suspect. Nu e prima dată. Mă gândeam că vine cu o cafea, o poveste, poate o bârfă. Aud o mașină oprindu-se în fața casei. Ies afară. Și rămân puțin blocat. În fața mea stătea un BYD Seal U, model 2025. Curat, lucios, liniștit. Nu făcea zgomot. Nu cerea atenție. Dar o lua oricum.
Primul gând. Băi, arată bine. Al doilea gând. Mult prea bine ca să fie ignorat. Nu arată ca „o mașină chinezească”. Arată ca o mașină modernă, punct. Linii clare, proporții ok, nimic exagerat. Genul de design care nu te obosește.
Ne învârtim puțin pe lângă ea, o analizez ca un român autentic, din toate unghiurile. Mă urc. Aici începe adevărata experiență.
Servo-direcția. Doamne. N-am mai simțit așa ceva. Volanul se mișcă de parcă nu e conectat la nimic. Îl atingi și se duce. Primele secunde chiar te sperii puțin. După aia îți dai seama că e intenționat. E gândită să fie ușoară, confortabilă, relaxantă. Perfectă pentru oraș, parcări, trafic.
Interiorul m-a lovit direct. Materiale bune. Nimic ieftin. Nimic care să te facă să zici „merge și așa”. Totul pare bine pus la punct. Scaunele comode, poziția la volan naturală, senzația aia că totul e unde trebuie.
Și da, tableta. Mare. Foarte mare. Din aia care îți fură privirea instant. Dar partea bună e că nu e doar mare de formă. Merge rapid. Fluid. Apeși și se întâmplă. Nu stai să te rogi. Nu stai să aștepți. Dashboard-ul digital completează perfect atmosfera. Arată modern, clar, aerisit. Parcă prea modern pentru gustul meu, dar nu pot nega că e impresionant.
Zic hai să vedem și cum merge. Motor 1.5 hybrid, SUV, toate motivele să fie leneșă. Bag piciorul. Și… surpriză. Nu e puturoasă. Deloc. Accelerează liniar, fără șocuri, fără zgomot. Tranziția dintre electric și termic aproape că nu se simte. În oraș e o plăcere. Silențioasă. Calmă. Te face să conduci mai relaxat fără să-ți dai seama.
Și acum partea care pentru mine contează enorm. Portbagajul. Mare. Serios de mare. Genul de portbagaj în care bagi bagaje, cumpărături, cărucior, jucării, vieți întregi. Deschizi hayonul și nu zici „ok”, zici „aici chiar încape”. Pentru o mașină de familie, aici punctează foarte bine.
După vreo plimbare, opresc și mă dau jos. Aici începe partea complicată. Teoretic, îmi place. Mult. Practic, când ajungem la preț, mă trezesc brusc. Aproape 40.000 de euro. Și aici intră realitatea pe fir. Oricât de faină ar fi, oricât de bine făcută, suma asta te face să mai respiri o dată înainte să scoți cardul.
Nu zic că nu merită. Zic doar că, momentan, mi se pare mult. Poate pentru ce sunt eu obișnuit. Poate pentru bugetul meu. Poate pentru că încă sunt prins între „vreau” și „are sens”.
Poate mai aștept. Poate scade. Poate apar oferte. Poate piața se mai așază. Cine știe. Cert e că BYD mi-a dat ceva ce puține mașini reușesc. M-a pus pe gânduri.
Crăciunul ăsta n-a venit cu portocale, nici cu jucării. A venit cu un SUV din 2025, cu tehnologie cât pentru două mașini, cu un portbagaj pe măsură, cu un volan care se învârte cu o unghie și cu un preț care te readuce rapid pe pământ.
Restul… vedem.