Anul 2026 se apropie și odată cu el vine eterna întrebare care bântuie mintea de câteva luni bune. Unde ar fi mai bine de mers în concediu. China sau Turcia. Două lumi complet diferite. Două opțiuni care stau pe umeri ca doi draci de desene animate, fiecare cu argumentele lui.
Turcia are avantajul clasic. E aproape. E ieftină. E plină de resorturi unde meniul all inclusive începe la 5 dimineața și se termină la 4.59. Practic există un singur minut pe zi în care nu se mănâncă. Asta înseamnă disciplină. Antalya știe că omul modern are nevoie de mâncare la fiecare 14 secunde, altfel apare o ușoară stare de neliniște. Plus că există tobogane, plaje aranjate la milimetru și animație cu muzică turcească care rămâne în minte timp de șapte luni.
Pe partea cealaltă stă China, o destinație care pare făcută pentru cei care vor să simtă călătoria ca pe un eveniment major. Orașe gigantice, mâncare interesantă, tehnologie peste tot și senzația clară că lumea e mult mai mare decât părea până acum. În plus, apare tentația supremă. Până în decembrie 2026 vizele sunt gratuite pentru europeni. Zero birocrație. Zero costuri suplimentare. Un fel de semn divin care spune: vezi că te așteptăm.
Și aici apare dilema. Turcia oferă relaxare, soare, confort și leneveală, exact ce își dorește omul obosit de taxe, muncă și notificări de la bancă. China vine cu aventură, schimbare de ritm, povești pentru o viață întreagă și ocazia de a vedea locuri pe care majoritatea oamenilor le știu doar din documentare de pe YouTube.
Mintea spune Turcia pentru simplitate. Curiozitatea spune China pentru experiență. Portofelul spune să se facă o listă cu prețuri, apoi să se plângă. Inima nu știe ce să zică.
Concediul din 2026 trebuie decis și încă nu s-a conturat nimic clar. Cine știe, poate până la finalul lunii se va stabili dacă drumul duce spre kebab sau spre Marele Zid.