Vedeți că s-a trecut la ora de iarnă, da?
Fmm viață, jur, cine a inventat prostia asta sigur n-a muncit niciodată în tura de noapte!
Băi, eu răcit, varză, cu nasul curgând, gâtul cât țeava de eșapament, dar ce să fac… m-am dus la muncă, că nu avea cine să mă acopere.
Zic: „hai, stau o tură, dau swap-ul și fug acasă la ceai”.
Ei bine, ghici în ce noapte m-am dus? Exact în aia în care s-a dat ceasul cu o oră înapoi.
Fix karma aia care zice: „stai boss, n-ai suferit destul!”.
Stăteam acolo, ca prostul, în fața clock machine-ului, cu badge-ul în mână, așteptând 04:00 ca pe lumina de la capătul tunelului.
Mă uit: 03:59.
Zic „hai, mai e un minut și am scăpat!”.
Și atunci... bam!
Se face iar 03:00!
Și acolo, în camera unde-s birourile, eu, răcit, obosit și fără chef de viață, mă uitam cum timpul merge înapoi.
La care unu’ din băieți zice:
– Șefu’, ce te uiți așa la ceas?
– Bă, era 03:59 acum o secundă, și acum e 03:00! Explică-mi tu asta, că eu n-am băut nimic!
– S-a dat ora înapoi, șefu’!
– Aha… și cine mi-o dă pe aia pierdută, că vreau s-o dorm?
Altul râde din colț:
– Lăsați, șefu’, că acum muncim mai mult, ne plătește compania!
– Da, sigur, vă dă patronul o pungă cu aer cald și o diplomă: „Erou al orei pierdute”!
Ăla mic, mereu pus pe glume, zice:
– Șefu’, dacă s-a dat ora înapoi, putem să refacem și pauza? Că eu n-am apucat să fumez!
– Fumează, bă, dar să nu te prind că mai vrei și pauza refăcută!
Apare și Gigel, cu ochii mici și vocea de somn:
– Șefu’, cred că s-a stricat timpul, telefonul meu s-a resetat.
– Nu, bă, timpul merge înapoi doar la noi, la restul lumii e normal. Ai noroc că n-am control pe ceasuri, că-l dădeam direct pe „Gata, la casă”!
Toți râdeau, dar râdeam și eu cu ei.
Ce să faci? Era 3 dimineața… a doua oară.
Și eu doar mă gândeam: gata, s-a rupt matricea, trăim în bug-ul vieții!
Și partea cea mai tare?
Nimeni nu mi-a plătit ora aia în plus.
Cică „așa e sistemul, dom’le”.
Sistemul să trăiască, că el doarme, nu dă swap la 03:59 ca mine!
Concluzia?
Când vine ora de iarnă, eu nu mai ies din casă.
Pun ceasul pe modul avion, trag draperiile și dorm până trece tura.
Dar să vezi la ora de vară!
Atunci, când sare ceasul înainte și lucrez cu o oră mai puțin, e petrecere în birou!
Mă ridic de pe scaun și zic:
– Băăă, azi ne-a făcut Dumnezeu un update la program, ne-a șters o oră din tura asta nenorocită!
Ăla mic, cu gura plină de covrigi, zice:
– Șefu’, pot să trec ora lipsă la „muncă spirituală”?
– Da, bă, trece-o la „productivitate imaginară”!
Toți râdeau, și eu cu ei, dar în sufletul meu… eram fericit.
Pentru că, în sfârșit, timpul lucra pentru mine și nu împotriva mea! 😂
Voi ați pățit vreodată bucla aia malefică de la 03:59 la 03:00?