Eram pe tron, relaxat, telefonul în mână, dădeam scroll pe reels.
După vreo zece minute de nimic productiv, m-am plictisit.
Zic: „Hai pe TikTok, poate acolo mă inspiră ceva.”
Nu caut conspirații sau fake news. Mă uit doar la surse oficiale, știri, lucruri reale.

Și ce văd?
Breaking news: s-a terminat Catedrala Mântuirii Neamului.
Am plecat din țară când era doar o idee, o machetă pe hârtie.
Acum e realitate — și cum e la noi, realitatea doare mai tare decât promisiunea.

Oamenii stăteau afară, în ploaie.
Unii dintre ei donatori, credincioși sinceri, bătrâni cu icoana în buzunar și speranță în suflet.
Înăuntru?
Politicienii, VIP-urile, „elita” care a prins scaune uscate și covor roșu.
Ăia care n-au donat un leu, dar s-au asigurat că ies bine în poze.

M-a lovit instant versul din B.U.G. Mafia cu Loredana:

„Ard îngerii-n spitale,
Dracii dansează-n catedrale,
Viața se ia pe datorie,
Apar ziduri, bariere-ntre bogați și sărăcie.” 

Și fix așa e. Am devenit o țară unde catedralele se termină, dar spitalele rămân ruine.
Unde preoții umblă cu mașini de zeci de mii de euro, iar oamenii din sate încă aprind lumânări în frig.
Unde credința e pe bani și iertarea are tarif fix.

Asa repede am uitat acest clip? Un material care ar trebui rulat zilnic în fața tuturor celor care spun „lasă, că biserica face bine”.
Da, face, dar doar acolo unde apar camerele.

Eu n-am nimic cu credința în sine, dar nu cred în credința românească. La noi e marketing spiritual. E o afacere în sutană.
La noi se vinde liniștea la tarabă și se cumpără mântuirea la preț de chilipir.
Ne-am obișnuit să confundăm Dumnezeu cu instituția care-l reprezintă, și oamenii buni cu cei care pozează în sfinți.

Să nu mai vorbim că toți cei care au construit efectiv catedrala, muncitorii, electricienii, tehnicienii, sunt probabil ultimii pe lista celor invitați înăuntru.
Dar e ok, ne place spectacolul.
Aplauze pentru sfinți, umbrele pentru muritori.

Și știi ce e trist?
Că oamenii care chiar au credință, liniște și bun-simț sunt marginalizați, luați peste picior sau taxați pentru fiecare lumânare.
Că tot ce înseamnă „credință” a ajuns o etichetă, nu o valoare.
Și că sistemul din România a reușit să transforme până și spiritualitatea într-un business.

Când am închis TikTok-ul, m-am uitat la mine și am râs amar:
„Da, măcar s-a terminat o catedrală... dar noi când ne terminăm de construit?”