Să mă bată mama dacă mi-e frică de ceva pe lumea asta, în afară de o singură mizerie. Pune-mă să prind cărbuni încinși cu mâna goală de pe grătar, că nu am nicio greață. Pune-mă să schimb o priză cu firele sub tensiune, cu curentul pornit, și o fac fără să clipesc. Nu mi-e frică de nimeni și de nimic, mă iau la trântă cu orice problemă, DAR, când vine vorba de dentist, mă apucă o groază enormă și mi se moale picioarele ca la domnișoare.
Faza e că n-am fost așa mereu. Până pe la 13-14 ani, prin anii '90, mă duceam singur la stomatolog, n-aveam nicio treabă. Dar pe vremea aia, cabinetele erau de o primitivitate sinistră. Nu exista aspirator de salivă, nene, îți îndesam niște rulouri de vată în gură de zici că erai bumbăcit. Și cum dădea doctorița aia cu aparatul care bâzâia și tăia de-ți mergea la creier, i-a scăpat freza direct în vata aia din gura mea! S-a agățat totul acolo într-o secundă, m-am speriat în ultimul hal și de atunci am rămas traumatizat pe viață. Din momentul ăla, n-am mai călcat în vreun cabinet.
Cum am scris și în postarea precedentă, chinul cel mare a trecut acum. Durerile mă mai iau doar câteodată și se duc repede cu două Nurofen, dar sincer să fiu, m-am cam săturat să tot bag pastile în mine ca un drogat. Așa că am luat o decizie radicală: gata, m-am hotărât, încep să-mi fac dinții!
Mai ales că aici, în UK, există o posibilitate salvatoare pentru ăștia fricoși ca mine: sedarea totală. Te duci la ei, faci o cerere clară cum că ai fobie și vrei să te adoarmă de tot. Te trezești direct când e gata treaba. Sincer, asta e singura mea opțiune, pentru că nu tolerez deloc durerea de dinți și mi-e o frică de mor de instrumentele lor.
Dacă tot am luat decizia asta radicală și am zis că vreau să mă lase băieții la somn în timp ce își fac de cap cu instrumentele prin gura mea, am săpat adânc pe net să văd exact ce naiba implică tot procedeul ăsta, cum se face și, mai ales, cât urmează să îmi usture portofelul. Că mnah, în UK totul costă o avere, mai ales când vrei confort și zero stres din cauza fobiei.
Trebuie să lămuresc din start o confuzie pe care o făceam și eu: când zic că vreau să mă adoarmă de tot, am două opțiuni mari și late în stomatologia de aici, adică sedarea intravenoasă și anestezia generală. Ambele mă scapă de panică, dar funcționează complet diferit.
Prima variantă, și cea mai probabilă pe care o voi alege la clinicile private, este sedarea intravenoasă. Asta e un fel de somn conștient în care îmi bagă o substanță sedativă, de obicei midazolam, printr-o venă de la mână. În câteva minute mă relaxez atât de tare încât intru într-o stare de somnolență profundă. Tehnic, voi fi încă treaz și voi putea să răspund la comenzi simple dacă urlă doctorul la mine să deschid gura mai mare, dar practic voi fi complet detașat, nu voi simți nicio durere, iar efectul medicamentului îmi șterge memoria pe termen scurt. Când mă voi trezi, o să am impresia că au trecut doar cinci minute și totul e gata, ceea ce e perfect pentru creierul meu traumatizat. E mult mai sigură pentru că respir singur, dar am nevoie obligatoriu de un însoțitor care să mă târască acasă, fiindcă vreo șase sau opt ore voi fi complet bumbăcit și n-am voie să conduc.
A doua opțiune este anestezia generală, unde vorbim despre pierderea completă a conștienței și unde nu mă mai trezește nimeni până nu se termină tot măcelul. Asta nu se poate face într-un cabinet stomatologic de cartier, fiindcă legea din UK e foarte strictă și mă trimite direct în spital, cu medic anestezist dedicat și echipament de intubare, pentru că aparatele trebuie să respire în locul meu. Ești practic în comă indusă, complet deconectat de la realitate, fiind opțiunea extremă pentru cazuri de fobii severe.
Înainte să mă urce pe scaun și să-mi bage acul, mă vor pune să fac o consultație pre-sedare care mă costă separat între 50 și 100 de lire, unde îmi iau tensiunea, îmi verifică istoricul medical și se asigură că inima și plămânii mei rezistă la substanțe. În ziua intervenției va trebui să țin post total, adică să nu mănânc nimic cu vreo șase ore înainte, ca să nu vărs dracului pe masă în timp ce sunt adormit.
Acum, legat de bani, aici vine partea unde începe să mă doară portofelul mai tare decât măseaua, pentru că tarifele astea sunt doar ca să mă bage la somn, restul lucrărilor, implanturile și extracțiile se plătesc complet separat.
Dacă aș încerca să o fac pe NHS, unde costul sedării ar fi inclus în bandele lor standard, adică în jur de 76 de lire pentru o extracție simplă sau vreo 332 de lire pentru lucrări complexe, m-aș lovi de o mare problemă. Listele de așteptare pe NHS pentru sedare sau spital sunt de ordinul lunilor sau chiar anilor, iar eu când am dureri acum, nu pot să aștept până se eliberează un loc prin 2027.
Așa că varianta mea reală rămâne la privat, unde dau banul jos și scap de stres, dar tarifele se calculează la oră sau pe sesiune și sunt de-a dreptul nesimțite. Pentru sedarea intravenoasă mă va costa între 250 și 400 de lire doar prima oră, iar fiecare jumătate de oră suplimentară mai adaugă în jur de 150 sau 200 de lire. La o lucrare mamut de câteva ore în care îmi curăță toată gura ca să mă pregătească de implanturi, stocarea de sedare mă va duce undeva la 1.200 sau 1.600 de lire doar ea. Dacă aș ajunge la anestezie generală într-un spital privat, prețurile explodează complet pentru că trebuie să plătesc onorariul anestezistului de vreo 600-1.200 de lire plus chiria sălii de operație, iar o singură sesiune mă poate duce lejer între 1.500 și 3.500 de lire doar pentru adormit.
Vreau să intru acolo, să mă adoarmă și să-mi scoată absolut tot ce mai am stricat prin gură. Probabil o să săriți mulți în capul meu să-mi spuneți că rămân știrb, dar stați liniștiți. Nu rămân așa, o să-mi fac implanturi calumea și o să pun dinți falși din zirconiu sau ceramică direct pe os, ca să dea bine și să reziste o viață. Știu că e o cheltuială enormă, o să mă coste o avere de o să-mi usture portofelul, dar altă variantă nu mai am. Am dureri, nu mai pot să mănânc ce vreau eu, și cel mai grav, mi-e rușine să mai râd de un om normal.
Băi, ăsta e și unul dintre motivele principale pentru care am tot amânat și am renunțat la ideea cu YouTube-ul, că mi-era silă să mă uit la mine. Am 40 de ani, ce naiba, sunt încă tânăr și trebuie să fiu în stare să zâmbesc fără să-mi pun mâna la gură ca o bunică!
Concluzia e că dacă vreau să scap de trauma din copilărie și să mă trezesc direct cu gura curățată, pregătit de implanturile alea pe os ca să pot să zâmbesc din nou la cameră, sedarea la privat e sfântă, dar mă costă de mă usucă. Noroc că majoritatea clinicilor mari de aici oferă acum finanțare cu zero la sută dobândă, așa că pot să-mi eșalonez ratele ca la mașină și să-mi rezolv naibii viața.
./disqus_core --fetch