Să mă bată mama dacă am văzut în viața mea un sistem mai penal ca ăsta din Marea Britanie. După ce că te lasă băieții să mori cu zile în casă tot weekendul, cu spitale închise de sâmbătă până luni de zici că urgențele au program de bancă, a trebuit tot eu să fiu deștept și să găsesc o soluție ca să nu mă urc pe pereți de durere.
Noroc că m-a dus capul și am trecut pe Augmentin ca antibiotic, că dacă stăteam după sclavii lor de la 111 și după sfaturile lor de grădiniță cu „bea apă și nu pune gel pe gingie”, ajungeam dracului la urgențe cu infecția în gât. M-am pus pe tratament serios, n-am mai stat la discuții, că mnah... doctorii din UK te lasă să mori cu zâmbetul pe buze în timp ce îți citesc proceduri de pe foi.
Partea bună e că momentan mi-au mai trecut durerile alea îngrozitoare. Nu mai simt că îmi explodează creierul în mii de bucăți și pot în sfârșit să respir ca omul normal. Umflătura dă semne că se retrage și măcar pot să mă concentrez și eu la treburile mele, la servere și la proiecte, fără să mai am cleștele ăla imaginar care îmi strângea măseaua non-stop.
Asta e lecția de supraviețuire în diaspora, fraților: dacă nu ai o farmacie românească sau niște provizii aduse de acasă pentru momentele când sistemul lor de rahat își ia liber, ești complet mâncat.
./disqus_core --fetch