Deci am plecat frumos din Telford, cu bagajul după mine, pus pe drum. Toate bune și frumoase până am ajuns în nodul lor feroviar blestemat din Crewe. Băi nene, ce credeți? S-a declanșat apocalipsa pe peron! Au început să se anuleze trenurile pe bandă rulantă. Norocul meu pur a fost că am avut reacție, am băgat un sprint de atlet și am reușit să prind literalmente ULTIMUL tren către Manchester. După ce m-am urcat în el, hop, s-a pus complet lacătul pe linie: s-au anulat absolut toate cursele din spate pentru că se aruncase sau se omorâse unul pe șine. Haos total, dar eu eram deja în siguranță, în drum spre destinație.
După toată aventura asta prin gări, am ajuns în sfârșit la cazare, la Residence Inn by Marriott. Până să intru în cameră, am trecut printr-un coridor exterior destul de interesant, în stil bloc modern cu curte interioară. Locul e practic o garsonieră, dar să mă bată mama dacă nu e foarte frumușică și curată! Când am deschis ușa, ecranul mare din cameră mă întâmpina deja cu un mesaj oficial de bun venit personalizat.
Spațiul e super bine gândit. În zona de zi am o canapea gri confortabilă, o măsuță de cafea, pahare, căni și un blat imens de bucătărie din marmură neagră. Dincolo, am dormitorul cu un pat imens și un dressing deschis unde sunt deja puse prosoapele, o treabă foarte elegantă. Garsoniera asta e complet echipată pentru supraviețuire: am veselă, furculițe, linguri, crătiți, frigider, congelator, absolut tot ce-ți trece prin cap. Și e perfect așa, pentru că după cum bine știți, mie nu-mi place absolut deloc mâncarea lor englezească semipreparată sau la conservă. Așa că, având toate sculele la dispoziție, îmi voi găti frumos niște paste carbonara, ceva light și bun, când mi se face foame.
Mai ales că am și o diurnă de 150 de lire pe zi de la firmă! Asta înseamnă că am destui bani să-mi cumpăr ingrediente de top ca să-mi fac de mâncare, mai merg și pe la câte un restaurant prin oraș și la sfârșitul săptămânii tot mai rămân în buzunar cu o sumă frumoasă de bani curat câștigată.
Există totuși și un mic detaliu care mă cam deranjează la panoul de control de la Mitsubishi. După cum se vede în poza de mai jos, aparatul nu mă lasă sub nicio formă să cobor temperatura setată mai jos de 19 grade Celsius. Dar na, dacă stau să compar cu cele 30 de grade pe care le am acum acasă, unde nu am aer condiționat deloc și mă topesc ca înghețata... aici la 19-21 de grade e parfum, e mult mai bine!
Bineînțeles că soția a văzut pozele și este super invidioasă pe confortul meu din delegație, dar mnah, ce să-i fac acum? Eu am fugit de la căldură și m-am pus pe treabă în Manchester.
./disqus_core --fetch