Rocky nu a fost doar un câine; a fost un membru egal al familiei, tratat mereu cu o blândețe infinită. În toți acești ani, nu a fost certat nici măcar o dată. A crescut într-o libertate deplină, cu o iubire care nu a cunoscut limite. Deși i-am oferit libertatea de a face orice, el a fost un suflet incredibil de nobil și curat; parcă știa instinctiv și mereu cerea afară, respectându-și rutina cu o demnitate care ne uimea în fiecare zi.
A fost, probabil, cel mai răsfățat și iubit cățel. Aveam un ritual al nostru: de fiecare dată când mergeam la cumpărături, Rocky trebuia să primească o jucărie nouă. Am pierdut numărul pe la 296 de jucării... Casa e plină de ele, dar liniștea care s-a așternut acum este asurzitoare. Fiecare jucărie are o poveste, o amintire a bucuriei lui pure când primea ceva nou.
Totul s-a transformat într-un coșmar în doar 48 de ore. O boală fulgerătoare i-a pus la pământ întregul organism. Am privit neputincios cum ficatul și rinichii lui au încetat să mai funcționeze. Simptomele au fost de o durere extremă: urina i s-a transformat în sânge, iar corpul lui, burtica și limba au devenit galbene din cauza icterului sever. Organele lui pur și simplu au cedat, iar toxinele s-au răspândit în tot corpul, lăsându-l fără putere, incapabil să mai meargă drept sau să mă mai privească în ochi.
Când am ajuns la veterinar, diagnosticul a fost crunt: insuficiență multi-organ. Nu mai era nimic de făcut. Am fost pus în fața celei mai groaznice decizii: să-l las să se chinuie în agonie sau să îi ofer o plecare demnă.
Am ales să îmi rup inima în mii de bucăți și să accept eutanasierea, doar pentru ca el să nu mai simtă nicio secundă din acea durere insuportabilă. A adormit liniștit, în brațele mele, eliberat de trupul care îl trădase atât de brusc.
Rocky, îți mulțumesc pentru cei 5 ani de fericire pură. Îți mulțumesc că m-ai ales să-ți fiu stăpân și prieten. Sper că acolo unde ești acum ai o grădină imensă și toate jucăriile din lume.
Te voi iubi mereu, campionul meu. Zbor lin, Rocky!