Uneori viața te aduce într-un punct în care trebuie să faci curățenie generală. Și nu mă refer la curățenia aia din magazia unde țin iMac-urile și cârnații, ci la curățenia digitală. M-am trezit azi-dimineață, m-am uitat la iconița aia mov de Discord și am simțit un nod în gât. Nu de plăcere, ci de saturație.
Mă bate gândul extrem de serios să șterg „nenea Discordul” definitiv de pe toate dispozitivele mele. Și am niște motive de bizon asumat, nu sunt doar fițe de Tech Enthusiast plictisit.
În primul rând, am auzit că de luna viitoare „nenea Discord” vrea să ceară fața la control. Adică, pe lângă toate datele pe care le au deja, vor și verificare biometrică sau cine știe ce alte mizerii de „safety” care, de fapt, sunt doar moduri noi de a ne mai băga puțin pumnul în gură și de a ne monitoriza și mai atent.
Băi, eu sunt un spirit liber. Vin din Bucuresti, sunt plecat prin Europa din 2008, am trecut prin mii de filtre și birocrații (vezi ultima pățanie cu pașaportul fetei mici), așa că ultima chestie pe care o vreau e ca o platformă de chat să-mi ceară „selfie” ca să pot să scriu două rânduri despre un kernel de Linux.
comunitatealinux.ro – Un capitol închis
Mulți o să ziceți: „Băi Alex, ești nebun? Ai construit comunitatealinux.ro, probabil cea mai mare și mai activă comunitate de Linux din România! Cum să pleci așa?”.
Da, e adevărat. Am pus mult suflet acolo, am adunat oameni faini, am dezbătut mii de linii de cod și am ajutat sute de începători să scape de „fereastra” lu' Bill Gates. Dar știți ce? Ownership-ul și domeniile? Gata, le-am transferat deja. Nu mă mai leagă nimic de ele din punct de vedere legal sau administrativ.
Am vrut să las ceva în urmă, o moștenire digitală pentru băieții noștri pasionați de Open Source, și am făcut-o. Dar în momentul ăsta, simt că „mi-am făcut norma”. Nu mai am tragere de inimă să stau să moderez orgolii, să explic aceleași lucruri de o sută de ori sau să suport toxicitatea care, inevitabil, apare pe orice server de Discord care crește prea mare.
Pur și simplu, Discord-ul nu mă mai atrage. A devenit un zgomot de fundal obositor. Între telefoanele de la corporație (unde oricum sunt „prea scump” pentru overtime), cei trei copii care au nevoie de atenția mea și pasiunile mele reale – cum e gaming-ul pe Linux sau făcutul cârnaților în casă – Discord-ul a devenit o gaură neagră de timp.
Vreau liniște. Vreau să mă concentrez pe blogul ăsta, pe postările de pe Bluesky unde atmosfera e mult mai relaxată, și pe planurile mele de viitor (Tenerife 2027, vă amintiți?). Nu vreau să mai fiu la un „ping” distanță de orice dramă online.
Dacă simțiți că o platformă nu vă mai aduce valoare, ci doar stres, dați-i foc (la figurat, evident). Nu sunteți datori nimănui să stați undeva unde nu vă mai simțiți „acasă”. Comunitatea de Linux din România va merge înainte și fără mine, că sunt destui băieți deștepți acolo. Eu îmi iau jucăriile și mă mut pe tărâmuri mai liniștite.
Așa că, dacă nu mă mai găsiți pe Discord, să știți de ce. Ne auzim pe Bluesky sau aici pe blog, unde scriu ce vreau, când vreau, fără să-mi ceară nimeni „fața” la control.
Voi ce ziceți? Vă simțiți și voi sufocați de platformele astea „sociale” care devin tot mai invazive? Voi cât timp pierdeți prin grupuri și servere de chat unde, la finalul zilei, nu rămâneți cu nimic? Nu vi se pare că e timpul să vă recuperați timpul?