Știți cum e când comanzi ceva scump și deja te și vezi cu el în mână, deși curierul nici nu s-a trezit. Exact așa sunt eu cu iPhone 15. Nu a ajuns încă, dar în capul meu deja m-am plimbat cu el prin oraș și am făcut poze ca și cum aș filma un documentar pentru Discovery. Până vine, m-am ocupat de restul ecosistemului.

Mi-am scos iMac-ul din cutie, l-am pus pe birou și am început ritualul. Laptopul cu Windows stă lângă mine și își așteaptă rândul. Am instalat Moonlight pe iMac, am pus Moonlight și Sunshine pe laptop și am făcut magia să se întâmple. Se vede impecabil. Fără sacadări, fără probleme. Totul se conectează instant și parcă nici nu îți vine să crezi că Apple nu vrea să folosești așa ceva.

Am setat jocurile la 60fps. iMac-ul nu duce mai mult de 60Hz, așa că nu are rost să fug după cifre mari. Totul curge lin și chiar se simte bine. Eu stau în fața ecranului mare, iar laptopul atârnat lângă birou își face treaba fără să comenteze. Este un setup ciudat, dar funcționează.

Poza factura de pe iMac

Ecosistemul ia formă. Am iMac-ul pregătit, iPad-ul lângă el, laptopul conectat pentru streaming și telefonul… în drum spre mine. Când o să ajungă, o să fie exact piesa care lipsea ca totul să se lege.

Dar planul mare abia începe. Vreau un PC sau un server care să ducă de toate, să ruleze jocuri grele, să țină mașini virtuale, să găzduiască fișiere și să fie centrul tehnic al casei. Vreau putere și stabilitate. Vreau să pot porni orice aplicație fără să mă gândesc de două ori. Vreau un sistem complet.

Acum trăiesc într-o armonie digitală care așteaptă doar să se finalizeze cu acel iPhone. iMac în față, iPad în dreapta, laptopul la datorie și serverul în plan. Totul e pregătit și continuă să crească. Urmează etapa în care mai adaug încă ceva ca să simt că ecosistemul este întreg. Dacă îți plac gadgeturile, știi exact sentimentul.