Știți stilul meu. Azi sunt cu iPhone-ul în mână și plătesc cu ceasul, mâine mă vedeți cu un Android customizat de zici că sunt hacker la NASA. Am trecut prin Ford S-Max, am „ars-o” premium cu Volvo, am explorat tot ce se putea la capitolul mobilitate. Dar ce urmează să vă povestesc acum... ei bine, asta nici măcar eu n-am văzut-o venind.
Totul a început ieri, cu un telefon de la un amic. — „Coane, mai știi când făceai tu mișto că dacă te mai lasă și Volvo-ul în drum îți iei Dacie? Pregătește-ți portofelul.”
Schema e următoarea: un prieten de-al lui se mută definitiv în România și vinde „Giuvaierul”. O Dacia Sandero Stepway Laureate Edition. Dar stați așa, că acum vine bomba: are motorul de 1.5 Diesel, doar 30.000 de kilometri și cere pe ea... 4.000 de euro.
Ați citit bine. Patru mii. Pentru cine nu știe, 1.5 dCi cu 30k la bord e practic un bebeluș în scutece. Motorul ăla abia și-a dres vocea. E genul de mașină care, dacă ai grijă de ea, te îngroapă pe tine, pe nepoți și probabil mai duce vreo două generații după. E tancul românesc în variantă „mini”, la preț de trotinetă electrică mai răsărită.
„Îmi place la nebunie... dar am o mică problemă”
M-am dus, am văzut-o, și m-a lovit dragostea. E ceva la Stepway-ul ăsta care mă face să mă simt... liber. E simplă, e cinstită, n-are nevoie de update-uri de software ca să pornească ștergătoarele și, cel mai important, e genul de mașină pe care o parchezi oriunde fără să faci atac de panică dacă o atinge cineva cu căruțul de supermarket.
Problema? Problema are un nume generic în postările mele: Jupâna.
În timp ce bat la tastatura asta și scriu articolul, în casă e o liniște mormântală. Jupâna încă doarme. Eu stau aici, cu un ochi la ecran și cu unul la ușă, calculând mental cum să-i vând povestea asta fără să-mi fac bagajele.
Pentru că, vedeți voi, oricât de „pomană” ar fi prețul de 4.000 de euro, dacă mă vede că mai „investesc” în încă un fier, cred că-mi face capul calendar pe cel puțin trei luni de zile. Și nu e genul de calendar Google pe care poți să-l pui pe „Mute”. E varianta aia cu notificări sonore de tip „Ți-am zis eu!”.
Dilema de azi
Azi trebuie să-i dau omului răspunsul final. Pe de o parte, rațiunea îmi spune: „Alex, e 1.5 diesel, e pomană curată, n-ai cum să lași așa ceva să plece!”. Pe de altă parte, instinctul de supraviețuire îmi șoptește: „Băiatu’, vezi că o să dormi în Stepway-ul ăla și, deși e spațios, bancheta din spate nu e tocmai saltea de spumă cu memorie.”
O fi ea „Laureate Edition”, dar nu știu dacă titlul de „Laureat” mă scapă de gura nevestei când o vedea încă un rând de chei pe măsuța de la intrare.
Voi ce ziceți? Merg pe mâna destinului și risc un exil în Dacie pentru afacerea anului, sau rămân băiat cuminte? Dacă mâine blogul e offline, înseamnă că m-a prins când am vrut să strecor talonul sub față de masă. Wish me luck!