M-am decis: îmi iau calculatorul de gaming și îl arunc direct sub o masă, pe mod ascuns, să meargă el acolo singur în pizda mă-sii, iar eu o să mă conectez la el prin Parsec doar când mi se scoală mie cheful de vreun joc.
Am ajuns într-un punct în care nu mai suport vizual mizeria aia de ecosistem de cabluri. Când mă uit în spatele biroului și văd cablul de alimentare, cablul de la monitor, HDMI-uri, DisplayPort-uri, cabluri de la mouse, tastatură, plus magaoaia aia de carcasă care ocupă loc ca o vacă, parca mi se urcă ceva pe șira spinării de nervi și îmi vine să le fut un picior și să le arunc pe geam. Îmi dă trigger maxim vizual, mă zgârie pe creier. De ce plm să-mi bat capul cu atâtea fire când tehnologia îți permite să fii deștept? Îl bag undeva unde nu-l vede nici dracu’, îi lăsa doar alimentarea și cablul de net, și să sugă pula. Când am chef o dată la paște de un joc, deschid frumos laptopul sau iMac-ul, dau un click pe Parsec și mă joc ca boierul din pat, fără fire, fără bătăi de cap și fără zgomot de aspirator în urechi.
Știu foarte bine că Parsec-ul ăsta nu o să fie perfect. Sunt conștient că o să mai dea câte un glitch, un artefact pe ecran, poate o mică fizioană de lag exact când mi-e lumea mai dragă. Dar m-am săturat atât de tare de șerpii ăia de cabluri încât accept compromisul. Până la urmă, trebuie să mă obișnuiesc naibii ori cu consola, ori cu Parsec-ul, una din două, că a treia cale nu mai există pe biroul meu. Partea cea mai stupidă e că am și un Xbox Series S, și un Xbox Series X prin casă, care stau dracului degeaba și prind praf de pomană. Dar ce plm să le fac dacă pe mine nu mă pasionează absolut nimic în afară de World of Warships? Și cum jocul ăsta se savurează cum trebuie doar pe PC, n-am cum să scap de unitate. Așa că mutarea sub masă rămâne sfântă.
Că tot veni vorba de hardware, s-au găsit mulți „academicieni” pe net să-mi dea mie lecții că de ce nu am ultimele rachete scoase pe piață anul ăsta. Băi, sclavilor, fute-m-aș în gura voastră de consumatori spălați pe creier, eu nu arunc cu mii de lire pe geam doar ca să fiu la modă. Da, recunosc, nu am ultimele modele. Încă dețin un iPhone 15 Pro Max, un MacBook Air de 2017, un iMac tot din 2017 cu 16GB RAM și un iPad cu procesor A16. Și știți ceva? Pentru mine este mai mult decât arhi-suficient! Își fac treaba brici, sistemele zboară, scriu pe blog, editez ce am de editat, tastez de rup pe Air, deci de ce plm aș cotiza în fiecare an ca un oligofren? Doar ca să am o nuanță nouă de titan pe carcasă? Să o sugă stewardesa, eu îmi văd de treaba mea cu ce am și scot untul din ele până își dau duhul.
Mă gândeam la un moment dat, recunosc, să mă apuc și eu de streaming pe Twitch sau pe alte platforme. Îmi ziceam în glumă că poate fac și eu caterincă pe live-uri, că slavă Domnului, am un vocabular destul de „colorat” și aș fi pus la punct mulți proști. Dar la 40 de ani, hai să fim realiști. Deja nu mai am nici răbdarea și nici timpul necesar pentru toate sclavismele astea de pe net. Să stau ca pofigistul cu orele în fața unei camere, să mă uit cum intră toți analfabeții funcționali să pună întrebări cretine sau să cerșesc atenție de la niște purcoi de copii de 15 ani? Să le fut una în gură de live-uri, mai bine îmi văd de liniștea mea, de familie și de treburile mele serioase. Timpul meu e prea prețios la 40 de ani ca să-l consum încercând să par interesant pe net pentru niște necunoscuți.
Așa că asta e mișcarea: PC-ul la izolare sub masă, Parsec-ul activat și minimalism maxim pe birou. Curățenie, ordine și zero cabluri care să-mi fută mie starea de spirit. Voi cum rezistați cu păianjenul ăla de fire în casă, sau ați trecut și voi la nivelul următor unde lăsați tehnologia să muncească pentru voi, nu invers?