Fraților, m-am întors la tastatură, deși teoretic ar trebui să fiu la a treia cafea prin service-ul amicului meu. V-am zis că m-am dat iMac, dar cum bizonul tech nu poate să stea departe de flota lui de nave din World of Warships, a trebuit să găsesc o cale să aduc puterea PC-ului pe ecranul ăsta lucios. Am încercat cu Moonlight, că așa ziceau toți experții de pe forumuri, dar să mă iertați, e ca și cum ai încerca să reglezi un motor cu injecție folosind o daltă și un ciocan.
De ce zic asta? Păi, în primul rând, e vorba de protocolul de rețea. Parsec folosește o chestie proprie numită BUD. Ăsta e un fel de bizon de elită, extrem de agresiv și deștept când vine vorba de aglomerația din rețea. El stă și reglează calitatea imaginii cadru cu cadru ca să țină latența aia mică la care visăm toți. Moonlight e o variantă open-source a protocolului de la NVIDIA, și deși e rapid, e mult mai rigid. Dacă ai mici fluctuații în rețea, Moonlight intră în panică, sacadează sau îți pune imaginea pe pauză exact când ești în mijlocul luptei, în timp ce Parsec înghite erorile astea mult mai elegant și tu nici nu prinzi de veste.
Apoi, avem optimizarea pentru sistemul de la Apple. Băieții de la Parsec chiar și-au bătut capul să facă decodarea video să zboare pe iMac. Folosesc la maxim accelerarea hardware, adică VideoToolbox-ul lor, ceea ce înseamnă că timpul de răspuns dintre momentul în care nava mea trage un foc pe PC și momentul în care văd explozia pe iMac e aproape instantaneu.
O altă chestie care mă scotea din minți la Moonlight era mișcarea mouse-ului. Parsec capturează desktop-ul într-un mod optimizat pentru mediul de lucru de Windows, pe când Moonlight a fost gândit la origini strict pentru jocuri prin consola aia a lor, NVIDIA Shield. Din cauza asta, pe Parsec totul pare natural, de la scroll prin ferestre până la mișcările fine ale cursorului, în timp ce pe Moonlight simțeai mereu o mică greutate, ca și cum mouse-ul ar fi tras prin vaselină.
Și să nu mai zic de host. Moonlight depinde enorm de NVIDIA GeForce Experience sau de Sunshine. Dacă nu ai totul reglat la micron pentru puterea iMac-ului, o să simți mereu acel micro-stutter, o lipsă de fluiditate care te face să te întrebi de ce dracu' ai dat banii pe monitorul ăla mare dacă se vede sacadat. Parsec e mult mai iertător și mai bine construit pentru scenariul ăsta.
Dacă vreți să faceți și voi mișcarea asta și să nu mai vedeți pixeli cât pumnul, uite ce aveți de făcut. O luăm băbește, pas cu pas.
În primul rând, instalați Parsec pe PC-ul care va fi gazda. Vă faceți cont și mergeți la setări la secțiunea Host ca să activați serviciul. Dar acum vine secretul: driverele virtuale. Ca să meargă totul brici, vă trebuie un driver video virtual, eu recomand IddSampleDriver de pe GitHub. Ăsta păcălește Windows-ul că are un monitor atașat, chiar dacă voi îl stingeți pe cel real, și puteți să-i puneți rezoluția exact ca la iMac.
Urmează sunetul. Aveți nevoie de un driver audio virtual, cum e VB-CABLE. Îl instalați pe PC și îl puneți ca ieșire principală de sunet. Așa Parsec capturează sunetul direct din sistem, fără decalaje sau bătăi de cap cu driverele de la placa de bază. Pe urmă, în setările de Host din Parsec, asigurați-vă că folosiți codificarea H.265 dacă placa voastră video suportă, pentru o claritate maximă.
La final, instalați Parsec pe iMac, vă logați și dați un simplu connect. Eu stau pe WiFi pe 5.0 GHz și am scos o latență de rețea de 1.52ms. Gândiți-vă că sunt monitoare de gaming care nu au 1ms timp de răspuns, iar eu am scos cifra asta prin aer, stând relaxat în altă cameră.
Cam asta e povestea mea de bizon tech în concediu. Parsec e regele aici, fără discuție. Dacă Moonlight vă dă bătăi de cap și vă face să vedeți pixelat, faceți trecerea asta și n-o să regretați.