Hai să vă zic una bună: am avut pe mână „tăticul” cifrelor, un Honor Magic 7 Pro. Specificații? Să te doară capul: 24 GB de RAM! Băi, 24! Păi cu RAM-ul ăla NASA a trimis oameni pe Lună și s-a mai și întors, iar eu credeam că l-am prins pe Dumnezeu de picior. Pe hârtie, telefonul ăsta bătea iPhone-ul și dacă era în cutie, stins. Dar ce să vezi? În viața reală, „racheta” mergea ca o Dacie cu motor de tuns iarba și sughița la fiecare curbă.
Azure, Microsoft Intune și înghețul total
Ca să nu sară „cunoscătorii” pe mine, haideți să vă explic contextul, că noi aici muncim, nu ne jucăm „Snake”. Firma folosește Azure, deci sunt „condamnat” să lucrez prin Microsoft Intune Company Portal.
Băi, pe „bestia” mea cu 24 GB RAM, viața era un chin continuu. Când voiam să fac un swap rapid de pe Outlook pe un document Excel în portalul de Intune, telefonul intra în moarte clinică. Se bloca de zici că-i dădeam să mineze Bitcoin, nu să deschidă un amărât de tabel.
Și stați așa, că nu era doar la muncă! Până și la chestii de „relaxare”, când dădeam un scroll pe TikTok sau Reels pe Insta, se agăța de parcă mergea pe dial-up de la Romtelecom din anul 2000. Păi ce facem aici, băieți? Plătesc o căruță de bani pe cifre care arată bine în tabel, dar în mână am un aparat care dă rateuri la un video de 15 secunde?
„E Open Source, frate!” – Da, și ești liber să te enervezi singur!
Și aici vine partea mea preferată. Apar imediat „apostolii” Android-ului care îmi zic: „Dar Alex, e Open Source, ai libertate!”.
Băi, lăsați-mă cu vrăjeala asta ieftină! Știți ce înseamnă „Open Source” în viața reală? În primul rând, Android-ul nu mai e „liber” de când era bunica fată. E „susținut” (a se citi: ținut în lesă scurtă) de Google. Ești atât de „liber” încât dacă Google zice că de mâine nu mai ai voie să respiri fără contul lor, rămâi cu o cărămidă în mână.
Ești liber doar să-ți pierzi tinerețea configurând setări pe care nimeni nu le înțelege, în timp ce Google îți scanează și ce ai mâncat la micul dejun sub pretextul că sistemul e „deschis”. Bravo, ești liber să fii tester pe banii tăi pentru o corporație care te vinde la bucată! Eu în timpul ăsta prefer să fiu „prizonier” la Apple, dar să-mi termin treaba în 5 minute și să plec la bere fără să mă întreb de ce mi-a dispărut butonul de „back” după ultimul update.”
Ești liber să cauți pe forumuri de ce „racheta” ta cu nșpe mii de nuclee nu e în stare să-ți trimită o notificare la timp. Ești liber să instalezi 7 launchere ca să nu mai arate interfața ca un pom de Crăciun chinezesc. Bravo, ești liber! Eu în timpul ăsta prefer să fiu „prizonier” la Apple, dar să-mi termin treaba în 5 minute și să plec la bere.
Nu mi-am vândut sufletul, dar mi-am cumpărat liniștea!
Să ne înțelegem: nu m-am transformat în „fanboy” peste noapte. Stați liniștiți, nu le plătesc niciun leu pe iCloud! Zero, nada! Sunt mult prea hârșâit ca să le dau lor abonament lunar. Sunt „sărac” pe moca la ei, mersi frumos!
Dar aleg iPhone-ul pentru o singură magie: Passkeys.
Băi, e binecuvântare! Tot ce înseamnă conturi bancare, mail-uri, aplicații de business... totul e acolo, în cloud-ul lor (ăla gratis!). Dai „Sign In”, telefonul se uită la moaca ta prin FaceID, te recunoaște și ești logat instant. Gata! Fără parole uitate, fără „copy-paste” din aplicații de notițe, fără draci.
Calvarul Yahoo Mail: Două zile vs. Zece secunde
Ca să vedeți diferența: pe Android m-am chinuit două zile să-mi configurez clientul de Yahoo Mail. Două zile, fraților! Setări de servere, permisiuni, „aplicația nu răspunde”. Zici că încercam să sparg codurile de la Pentagon. Pe iPhone? A durat exact 10 secunde. Pac, pac și gata!
Concluzia mea
Uite care-i treaba: la cât de mult lucrez, nu mă mai interesează câți giga de RAM am dacă telefonul sughite când am nevoie de el. Android-ul e pentru ăia care vor să se simtă hackeri în timp ce își bibiliesc icoanele pe ecran. Eu vreau un instrument care să meargă, nu un proiect de cercetare permanent.