Mă uit zilele astea la ce se întâmplă prin marile orașe ale Europei și parcă nu mai recunosc continentul în care am crescut. Magazine devastate, mașini arse, polițiști care stau și privesc, autorități care par că trăiesc într-o altă lume.

Oamenii obișnuiți, cei care merg zilnic la muncă, care își plătesc taxele și vor doar liniște, trăiesc tot mai des cu teama că într-o zi, haosul va ajunge și la ei în cartier. Politicienii promit „dialog”, „toleranță”, „schimbare”. Dar pe teren, realitatea e alta: frică, dezordine și lipsă de respect pentru lege.

Europa, cea care odată însemna siguranță și civilizație, s-a transformat într-un loc unde te uiți de două ori peste umăr înainte să ieși seara. Și nu pentru că așa vrei, ci pentru că nu mai ai încredere în sistem.

Sincer, dacă aș fi fost mai tânăr, m-aș fi dus în Asia. Poate în China, poate în Japonia. Unde regulile sunt reguli, iar ordinea chiar contează.

Nu știu încotro se îndreaptă „noua Europă”, dar știu sigur că nu seamănă deloc cu cea în care am crescut. Și da, mi-e teamă pentru copiii mei, pentru viitorul lor și pentru valorile pe care le pierdem pe drum.