Zilele trecute, eram la o vorbă cu un amic. Discuția clasică: „Windows sau Linux, frate?”

El, utilizator de Windows de când s-a născut aproape, îmi zice:

"Bă, eu nu pot fără Windows, acolo am totul, e simplu, merge."

Eu:

– Merge, da. Până ți se face un update fix când te joci, și te trezești cu ecran albastru și un mesaj de la Bill Gates din 2001.

După ceva dezbateri și o bere, l-am convins:

– Hai, mă, pune-ți Linux. Nu te costă nimic, doar curaj.

Zis și făcut. Îl sun a doua zi, îi zic:

– Ai pus Linuxul?

– Da, dar l-am pus pe HDD, că mi-a fost frică il pun pe SSD.

– Pe HDD?! Păi ala abia mai respiră, frate!

– Eh, lasă, să văd dacă merge.

Și culmea… mergea. Ba chiar mergea bine.

După vreo două zile, îmi trimite mesaj:

– Bă, frate… nu pot să cred, ăsta e Linuxul ăla de care râdeam în 2005?

– Ăla, da. Doar că acum e frumos, silențios și face tot ce trebuie fără să-ți ceară licență sau bani pentru Office.

Omul era șocat. Zice:

– Am instalat Steam, merge CS2,World of Warships, merge și Dota, totul perfect.

Eu:

– Normal, bă, Linux a ajuns la nivelul la care te joci, lucrezi și editezi video fără să te rogi la icoane.

Dar partea cea mai tare e că omul, de lene, a păstrat sistemul pe HDD. Și, cu toate astea, bootează mai repede decât Windows-ul lui de pe SSD.

Când mi-a zis asta, am râs cu lacrimi:

– Deci ai descoperit un paradox cosmic. HDD-ul tău a prins viață doar pentru că i-ai dat Linux!

Și totul a pornit de la un „hai să încerc, ce-am de pierdut?”.

Acum, când ne vedem, îmi zice:

– Frate, știi cum e? Cu Windows parcă eram într-o relație toxică. Mă ținea doar pentru update-uri.

– Păi vezi? Acum ai trecut la o relație stabilă cu un pinguin care nu-ți cere nimic.

Eu folosesc Linux zilnic. Laptop, desktop, chiar și TV-ul îl controlez cu un mic server local.

La muncă, însă, Alstom ne ține prizonieri pe Windows.

Companie de 30 de miliarde de dolari, și tot pe „Reboot Required” trăim.

Zici că facem inginerie în Excel și ne batem cu Outlook-ul în loc de bug-uri.

Concluzia?

Dacă omul a stat 20 de ani în lumea ferestrelor și acum nu mai vrea să plece de lângă pinguin, ceva clar s-a schimbat.

Linux nu mai e doar pentru geek-i cu terminal deschis și cafea rece lângă tastatură.

E pentru oricine s-a săturat de reclame, crash-uri și update-uri care decid singure când ai tu timp liber.

Și dacă citești asta și încă eziți să încerci Linux, gândește-te așa: dacă prietenul meu, cu HDD-ul lui prăfuit și lene maximă, s-a îndrăgostit de el…tu n-ai nicio scuză.